Prima întâlnire


   
  
      Drumul e lung până la destinație și dacă nu-i, îl face teama ta să fie așa.


Corpul tău începe să o ia razna și face ca situația în sine să pară o condamnare la moarte în care tu ești avocatul apărării, restul avocaților încurajându-te degeaba. Transpiri când nu e cald, te bâlbâi chiar de-ți repeți în gând subiectele făcute de acasă. O primă întâlnire se transformă în ceva atât de complicat încât pare că o să întâlnești un zeu și nu un om. Și gândul ăsta stupid te îndepărtează de natural, făcându-te să pari fals, nesigur și primejdios.

De ce să-ncerci să îți îmbraci normalul cu haine cât mai strâmte? De ce să te simți incomod când poți să fii tu însuți? bineînțeles, în limita bunului simț și adaptându-te la mediul în care urmează să intri.
O primă întâlnire cu o posibilă pereche, un interviu... Orice întâlnire stabilită, cu o persoană pe care nu o cunoști, cu scopul de a obține ceva, îți bagă adânc în minte ideea că trebuie să-ți ascunzi repede toate defectele și să creezi calități pe care nu le ai. Și pentru ce?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce să alegi pisici „maidaneze”?

Tenis de câmp – provocare pentru trup și minte