Prima întâlnire
Drumul e lung până la destinație și dacă nu-i, îl face teama ta să fie așa.
Corpul tău
începe să o ia razna și face ca situația în sine să pară o condamnare la moarte
în care tu ești avocatul apărării, restul avocaților încurajându-te degeaba.
Transpiri când nu e cald, te bâlbâi chiar de-ți repeți în gând subiectele
făcute de acasă. O primă
întâlnire se transformă în ceva atât de complicat încât pare că o să întâlnești
un zeu și nu un om. Și gândul ăsta stupid te îndepărtează de natural,
făcându-te să pari fals, nesigur și primejdios.
De ce
să-ncerci să îți îmbraci normalul cu haine cât mai strâmte? De ce să te simți
incomod când poți să fii tu însuți? bineînțeles, în limita bunului simț și
adaptându-te la mediul în care urmează să intri.
O primă
întâlnire cu o posibilă pereche, un interviu... Orice întâlnire stabilită, cu o
persoană pe care nu o cunoști, cu scopul de a obține ceva, îți bagă adânc în
minte ideea că trebuie să-ți ascunzi repede toate defectele și să creezi
calități pe care nu le ai. Și pentru ce?
Comentarii
Trimiteți un comentariu