Anxietatea – o luptă cu tine însuți!

   Anxietatea își face apariția, ca o reacție normală, atunci când ne simțim amenințați. Ea poate fi o trăsătură a unei persoane sau poate să apară ca o reacție la o anumită situație. În ambele cazuri, cel care o resimte trebuie să-i observe manifestările și să încerce să o controleze.

 Muncă grea, controlarea anxietății ajută să:

• reclădim încrederea în noi înșine și să
• nu oferim celorlalți avantajul de a profita de sensibilitatea pe care o avem.

Încercările forțate de a controla anxietatea nu vor ajuta. De multe ori, tocmai acestea ne dau de gol în fața celorlalți, iar dorința prea mare de a controla conduce la accentuarea sentimentului neplăcut. Anxietatea trebuie tratată cu grijă și răbdare, iar cel care o resimte nu trebuie să o vadă ca pe o pedeapsă ci ca pe o provocare.

   Provocările anxietății

Transpirația

Apare din senin și nu dispare așa ușor, mai ales dacă cei din jurul tău o observă. Chiar și așa, nu trebuie să te împiedice să duci până la capăt ce ai început, fie că e vorba de un interviu sau că ții un discurs în fața unui public numeros.

• Un mod de a ține la distanță acest factor neplăcut este dezbrăcarea unor articole de îmbrăcăminte însă, dacă acest lucru nu se poate, încearcă să nu te gândești obsesiv la ea. Du-ți mintea puțin timp către un moment în care te-ai simțit extrem de sigur pe tine și adu-ți aminte că tu îți stăpânești corpul și nu el pe tine

Respirația

Prea mult aer în plămâni nu face decât să te agite mai mult și să sporească anxietatea. Rezolvarea pare simplă – să respiri mai lent, introducând un volum mai mare de aer. Dar, când ochii sunt țintiți asupra ta e greu să faci asta.

• Caută un colț mai retras sau scuză-te puțin și încearcă să te concentrezi pe respirație și doar pe ea. 7-7-7 este o metodă bună prin care poți face asta și anume: inspiră ușor numărând până la șapte, expiră tot numărând până la șapte și apoi inspiră din nou. Repetă până când simți că te-ai mai calmat.

Postura

Anxietatea îți influențează postura corpului în diferite moduri însă sunt trei reacții principale pe care trebuie să le observi și apoi să le controlezi: fuga, lupta și blocarea. Fuga se manifestă prin mișcări neregulate, forțate, cum ar fi mișcarea exagerată a mâinilor dând senzația unui exces de energie. Reacția de luptă se manifestă printr-o poziție rigidă, în care mușchii sunt foarte încordați și corpul tău parcă e gata de atac. Reacția de blocare se aseamănă cu cea de luptă însă fără tenta agresivă, corpul având tendința să se apere în special prin punerea mâinilor și a picioarelor în poziția de foarfece.

•  Începe prin a observa propria-ți postură și apoi încearcă să te relaxezi. Desfă mâinile încrucișate, nu te mișca excesiv și adoptă o poziție relaxată, încrezătoare.

Indicatori faciali

Un zâmbet speriat, un râs fals, o privire orientată spre ieșire sau clipitul des sunt simptome ale anxietății pe care cei agili le pot observa ușor. Să le controlezi este greu deoarece în mod normal nici nu ești conștient de ele. Alături de acestea apar anumite reflexe pe care le poți controla și anume: uscarea gurii, reflexul de înghițire, mușcarea buzelor sau unghiilor, băgarea unui obiect în gură sau tusea.

• Când o situație se anunță stresantă, o sticlă de apă este un mare ajutor, nu pentru a fi băută toată odată ci pentru a diminua anxietatea. Mestecatul gumei poate fi o altă soluție însă, totul cu moderație și atenție la mediul în care te afli deoarece nu ai vrea să pari lipsit de educație.

Indicatori verbali

Anxietatea se manifestă printr-o voce ascuțită sau printr-o voce tremurândă.  Se vorbește mai repede și mai puțin din dorința de a scăpa de situația jenantă, însă acest lucru face ca atenția să cadă mai tare asupra vorbitorului. Vorbitul în public este o provocare pentru foarte mulți oameni, pauzele în discurs și Hm-urile sau Um-urile fiind cele care trădează nesiguranța vorbitorului.

• Soluții definitive nu sunt dar pe moment e bine ca vorbitorul să nu pună la suflet ce se petrece în jur și să încerce cât de mult poate să fie el însuși. Înainte de a intra într-o discuție de care te temi sau înainte de a vorbi în fața unui public, alocă-ți puțin timp și privește afară pe geam -un copac, o casă... concentrează-te pe acesta și nu te gândi la ce vei spune. Lasă minții un moment de respiro și nu uita că și cei cu care vorbești sunt tot oameni!

Dat fiind faptul că prezentul cere multe de la oameni, mulți suferim adesea din cauza acestui prieten răutăcios, numit anxietate, care vrea să ne pună mereu în gardă. Cu cât o vedem mai rea pentru noi cu atât o să devină mai rea. Anxietatea nu se desprinde ușor de cel care o vede ca pe ceva de nerezolvat. Ea tinde să se estompeze atunci când este înțeleasă cauza și modul în care influențează comportamentul.